STARUINTA

De cateva saptamani sunt bolnav, ficatul nu-mi da pace si imi face viata amara ca fierea si la propriu si la figurat. Luni mi-am inmormantat unul din cei mai apropiati prieteni, avea 74 de ani si imi doream sa-l am aproape multi ani de acum incolo. N-am avut parte , Dumnezeu l-a vrut langa el si i-a trimis chemare la care a raspuns prompt, ,probabil ca era satul de mizeria care ne inconjoara pe toti.
Nu-mi arde de nimic, si tot ce vreau este sa ma ascund cat mai adanc undeva sa nu ma poata gasi nimeni. Stiu ca nu e bine si nici normal numai ca asta vreau. Sunt suparat pe viata si nu mai vreau nimic. Dorm mult, cum nu am mai dormit niciodata, ma scol obosit si tracasat, nervos si ciufut si tot ce imi doresc este sa se faca noapte si totul sa se calmeze, telefoanele sa nu mai sune, si sa fie liniste. Liniste mormantala, sa pot sa-mi aud respiratia si bruma de suflet care mi-a mai ramas.
Nu mai scriu, gata.

About the Author