Regasiri timide

Dau click sa intru in blog si constat ca s-a schimbat tot. Cat p-aci sa nu mai apuc cana de cafea de toarta si sa-mi bag degetul in ochiul meu cel stang. Noroc cu lentila ochelarului care m-a scapat de nenorocire. Frumos, elegant, deja stufos si plin de butonele, prea multe pentru batranetile mele dar… o sa ma descurc si cu asta.

Am vrut sa renunt la a mai scrie dar ceva ma chema inapoi, incet, ca un susur dar insistent si incarcat de tensiune intocmai ca suieratul unei vipere de Gabon. Au trecut mai mult de 18 luni si multe s-au petrecut in viata mea, unele bune altele rele dar am supravietuit cu stoicism, in ciuda celor ce m-au vrut pe nasalie. Nah, ca v-am facut-o!

Am divortat desi credeam ca n-o s-o fac si viata si-a urmat cursul linistita dandu-mi ocazia s-o iau de la inceput.In toate exista un nou inceput, bun sau rau, ramane de vazut. Ma bucur ca m-am reintors printre voi desi nu stiu cati din cei pe care i-am indragit mai sunt pe aici. Poate si ei au vrut un nou inceput, poate si ei au vrut sa nu mai scrie sau apa vietii i-a carat cu valurile ei departe, departe. Dar eu ma bucur pentru toti, pentru cei ce mai sunt aici cat si pentru cei de departe, pentru toti un gand bun si un zambet cald.

Ma simt timid desi n-am fost, nu sunt si nici nu voi fi vreodata unul dar iaca se intampla si la mine. V-am regasit?

About the Author