Criza vs. Apocalipsa

Cred in Dumnezeu atat cat sa nu ma afuriseasca popii dar mult mai mult decat ateii. Cred in puterea mai presus de noi, oamenii, care ne guverneaza la nivel universal.
Traiesc o adevarata simfonie wagneriana, una care nu a fost scrisa dar al carei stil se aseamana cu tetralogia Inelul Nibelungilor. Schimbari de ritm, personaje complexe, rautate, intriga, minciuna, incest, pruncucid si cate si mai cate de sincer, ma ia cu ameteala dar si cu rau de la stomac.

Stau in fata monitorului si ma gandesc cu ce sa-ncep. Pana acum 5 minute, parca vedeam in clar ce am sa scriu, ce am de spus si ce ma framanta iar acum constat ca mai toate ideile s-au amestecat in mintea mea dand nastere unui haos. HAOS!? ASTA ERA!! Am vrut sa scriu despre haos, despre acel haos care parca s-a inradacinat in viata noastra si ne mananca din interior mai ceva ca un cancer malign.
Toti vorbesc numai de criza economica, de lipsa lichiditatilor dar uita de criza morala , educationala, etica. Am trait in cei aproape 49 de ani de viata, un cutremur devastator, o era comunista de “aur”, o lovitura de stat declamata drept revolutie si de douazeci de ani aud ciclic de Apocalipsa, fiecare ciclu prezentand alta forma de aparitie si manifestare functie de gradul de alienare sau de dementa al celui care o propovaduieste in speranta unei clipe de audienta pe un post sordid de televiziune unde platesti sa te auzi si sa te vezi batand campii. Oameni buni, crestini sau nu, musulmani, budisti, hinduisti, scientologi sau dracu’ mai stie cate religii si secte or mai exista, nu va mai scremeti sa aflati cand vine, ca e deja instalata. Cum cine e instalata? Apocalipsa! Numai ca nu are forma si aparitia pe care o vedem prin atlasele de pictura sau prin biblia ilustrata ci una mult mai subtila si mai perfida care ne patrunde in suflete si minte in fiecare zi, secunda de secunda care ne innebuneste, ne cretinizeaza si ne imbolnaveste de isterie. Un haos creat anume sa ne duca in involutie, sa ne aduca din nou la stadiul de primate, de indivizi constienti de ceea ce fac si fara sa dezvolt aici o intreaga teorie a conspiratiei, va aduc la cunostinta ca am si argumente. Argumentele mele nu sunt de origine ultra intelectuala, nu sunt rodul unei eminente cenusii de care nu ati mai auzit ci concluzii pertinente emise in urma studierii atente a ceea ce se intampla in jurul meu, presa scrisa, televiziune, politica, educatie. Sigur ca sursa concluziilor mele este ceva mai vasta dar in acest moment vreau sa discut numai de cele patru enuntate mai sus.

PRESA SCRISA si TELEVIZIUNEA

Publicatii cu sutele ca sa nu spun cu miile, prost scrise dar cui sa-i pese din moment ce sunt pline de poze indecente, reportaje pline de dejectii scrise agramat in care subiectele principale sunt Columbenii, Zavoranca, Pamela de Romania, Simona Sensual si multe alte pitipoance si cocalari ajunsi celebrii datorita unor “jurnalisti” de doi bani care in loc sa puna mana pe sapa, deh e grea munca, s-au pus sa ne umfle cu subiecte de cea mai joasa speta .
Ce sa inteleaga copii nostrii atunci cand pun mana pe o revista sau ziar sau deschid televizorul? Ca decat sa invete carte si sa-si faca un viitor bazat pe munca si corectitudine mai bine sa devina curve de lux, proxeneti sau perversi de pe la Targu Ocna. De ce sa invete o meserie cand e atat de usor sa devii vedeta iar peste 2 sau 3 ani de tavaleala prin asternuturile unor smecherasi de prin media, poti sa ajungi sa prezinti emisiuni de tipul “stupize, stupize” ori sa ne petrecem duminicile prin familie si pe urma sa fie numite dive. Apropo de cuvantul asta, diva, e perimat frate, a devenit desuet din moment ce numim dive pe unele ca Andreea Marin, Mihaela Radulescu, Monica Columbeanu, Irina Albu, Oana Zavoranu etc. E la fel cum s-ar alipi cuvantul harca de frumoasa, adica harca frumoasa, bleah, suna oribil.
Stirile nu mai sunt stiri, sunt o amestecatura de fictiune cu ceva realitate dar cu doze masive de “senzational”, “nemaivazut”, “extraordinar” ingrediente care asigura o vanzare scontata si deci profitul. Ce daca profitul este doar de ordin material si restul se aleg doar cu mintea ratacita de atatea “informatii senzationale ” scrise cu de-a valma, ii doare undeva.
Citesc in fiecare zi stiri sterile, pline de gogomanii care prevestesc caderea Europei ca intr-un joc de domino, America se duce pe fundul Gropii Marianelor, China e pe marginea prapastiei, Japonia isi va face seppuku asa ca cel mai bine ar fi sa ne aruncam de la etaj, ca nu mai este de trait. Eu am sa ma arunc chiar de maine de cate 10 ori pe zi pret de o saptamana. Cum? Simplu, stau la parter.
Probabil ca citind si auzind zilnic ca ne ducem la fund o sa ajungem sa si credem asta si de acolo pana la un adevarat inceput de criza nu mai este decat un lat de deget. Oamenii vor asalta bancile pentru a-si retrage economiile, firmele vor intra in aceiasi spirala descendenta, lipsa de lichiditati isi va face aparitia si gata si … Apocalipsa.
Scenariul este gandit bine si diabolic iar influentarea maselor tinde sa devina un fapt real extrem de periculos pentru toata lumea. Minciuna este omniprezenta si tinde sa aiba statut de adevar si stau si ma gandesc daca nu cumva sunt eu nebun ca ma revolt din moment ce se spune ca omul a invatat sa minta exact atunci cand a invatat sa spuna si adevarul. Cine stie pana la urma ce este adevarat si ce nu? In fiecare zi, trecem prin cercuri diferite si devenim, vrand nevrand, buni ascultatori. De cand lumea a fost impartita pe clase sociale, nu putini sunt aceia care vor sa-si ascunda statutul si mint ca au, ca fac, ca dreg, ca pot, ca nu vor, ca au cu ce. V-ati intalnit cu ei, nu-i asa? Ar mai fi ceva legat de minciuna si adevar pentru ca recunosc, eu chiar imi doresc adevarul macar si pentru 5 minute prapadite dar … pana la urma de ce unii mint iar altii nu? Se poate asa ceva? Fiecare isi construieste lumea asa cum o vede el, asa cum o simte el, proiectata pe baza simturilor, a inteligentei si a mentalitatii fiecaruia. Nu putini sunt aceia care sustin ca adevarul nu exista, ca “Adevarul e o minciuna” (Nietzsche). Ii mai putem condamna pe cei care mint din moment ce nu stim ce inseamna adevarul? Ceea ce noi credem ca reprezinta o minciuna gogonata poate inseamna adevar pentru cel care a lansat anumite afirmatii. E perfect valabil si invers. Fiecare crede in adevarul lui. Sau in minciuna lui. Cata filozofie sta in spatele minciunii, respectiv al adevarului. Atat de multa incat, uneori, suntem tentati sa nu mai vrem sa intelegem nimic. Si daca iti tii gura o zi intreaga, tot minti. Si daca dormi trei zile la rand, tot apuci sa minti. Asta pentru ca totul in jurul nostru este o minciuna. Adevarul despre minciuna este ca omul are limitele lui naturale si poate intelege prea putine lucruri. Atat de putine incat nimeni nu poate fi condamnat cand minte. Poti sa minti linistit pe oricine … si n-ai sa patesti nimic si ai sa zambesti in coltul gurii spunand in sinea ta “Adevar, minciuna, tot un drac” Drac? Poate, nu stiu dar cu siguranta ca Apocalipsa e mai aproape de noi, s-o primim cum se cuvine, cu sinceritate, caldura si cat mai multe suflete pe tava, ultima tava facuta din ultimele lichiditati de dinainte de ultima criza. Ultima?! Poate da, poate nu dar daca m-au mintit sau v-am mintit … cine stie ce am mai facut eu in timp ce scriam randurile astea si cum adevarul … minciuna … scrisul … plansul … rasul ….
Continuarea alta data.

About the Author