Intrerupatoare, comutatoare si butoane

Acest articol nu este un pamflet si cu toate acestea oricare asemanari cu persoane reale pot fi pur intamplatoare dar nu si neintentionate

 

 

Deschid ochii si constat ca nu e chiar asa usor sa infrunti o noua zi. Dimineata este cea mai frumoasa parte din zi cand totul este proaspat, sperantele treze si corpul odihnit. Asta daca nu cumva ai avut cosmaruri. Eu am avut. Sunt convins ca nu-s unicul dar ce importanta mai are acum cand sentimentul ca ma sufoc a devenit din ce in ce mai pregnant. Sunt sigur ca veti gandi cam asa Ce Doamne-iarta-ma, are si asta cu cosmarurile lui? Ce s-o sufoca atat? si nu va invinovatesc, sunt intrebari legitime si am sa incerc sa lamuresc fiecare dintre ele.

Cum se face ca in douazeci de ani nu am reusit sa avem o clasa politica care macar in proportie de 50% sa fie compusa din elite, care sa merite sa ne reprezinte interesele? Pe orice canal dau televizorul imi apar pe sticla deputati si senatori cu fete buhaite de bautura, imbracati cu buldoexcavatorul, agramati, gangaviti ale caror onomatopee completeaza in proportie de 70% declaratia smulsa cu patentul de reporteri dar cu aere de seniori, sfidatori si impertinenti, uitand ca sunt platiti din sudoarea nostra, cu pretul unor frustrari pe care nu le doresc nimanui. Cum sa nu ma ia cu dureri de cap cand uitandu-ma pe ecran ii aud rostind e multe., astea e situatii ce nu se pot explica aruncand unul pe altul ca intr-o partida de rugby greseala? Puterea injura opozitia si aceasta din urma acuza puterea dar impreuna se caznesc sa ne faca cat mai praf.

Nu e normal sa ma gandesc vazandu-l pe presedintele tarii, Traian Basescu, cum isi manifesta calitatile dictatoriale fata de un guvern marioneta, guvern ce manifesta o crasa lipsa de profesionalism dar si o nemernica slugarnicie si toate astea cu repercursiuni asupra noastra, a romanilor. Special evit sa scriu popor doar ca sa nu fiu din greseala alipit langa mai noii politicieni populisti , prosti de gura, ipocriti si plini de ifose care isi labarteaza faciesurile pe sticla televizoarelor.

Traiesc sentimentul jalnic ca am ajuns sa fim condusi de esenta neamurilor proaste, a parvenitilor cu negru sub unghii si calcaie crapate si pline de tarana dar cu Mercedes si BMW-uri si asta ma umple de scarba. Probabil ca suntem sortiti sa avem parte numai de dictaturi ale neamurilor proaste.

Zilele trecute, in orasul in care traiesc, intr-un club de noapte, un tanar a murit. A fost ucis in bataie de un alt tanar, crescut stramb, pentru care orice infractiune este o fapta civica. De ce l-a ucis? Pai doar bunul Dumnezeu si cei cativa martori, unii vinovati altii speriati, stiu. De cei vinovati n-am ce sa spun, las legea sa-i judece dar despre cei speriati ar fi ceva de spus. Sunt speriati de membrii clanului din care face parte ucigasul, clan care a reusit sa induca o lege a tacerii, un fel de omerta danubiano-mioritica, fara pesti infundati in gura si mitraliere Thompson dar cu sabii, boxuri, lanturi. Personal nu i-am vazut pe acestia sa poarte dupa ei asemenea metode de convingere si nici n-am vazut pe cineva decolorat de spaima la vederea acestora. Cat e adevar si cat legenda, nu stiu si nici nu am de gand sa aflu dar vreau ca cei care au vazut inceputul sfarsitului acelui copil nevinovat, un singur printre straini, departe de tara si familia lui, sa spuna adevarul pentru ca cei vinovati de moartea lui sa ajunga acolo unde le este locul, dupa gratii.

Indarjirea cu care se tace coroborata cu infantilismul organelor de cercetare penala ma duce cu gandul la faptul ca nu exista un program clar stabilit pentru protectia martorilor cu toate ca din ce in ce mai des aud peste tot de clanuri mafiote, crima organizata , executii in public. Ce face politia, ce face legislativul? Politia stim ce face, NIMIC. Legislativul, mai nou, observ ca asculta si danseaza pe manele, face fala clanurilor si nu are nimic de comentat cand ginerele isi face un imprumut la banca girat de insusi seful clanului incriminat de toata lumea.

Deci sa intelegem acest proces relativ contorsionat de caldura emanata de protagonisti. Un actual politician, fost bancher, director economic pe la firme importante se hotareste sa actioneze in politica si ca atare pune de?tul pe intrerupator si o vireaza pe calea politicii. Aici, ca mai toti politicienii de succes, trece dintr-o barca in alta, mai tradeaza, mai linge pe unde a scuipat, mai rade, mai plange, mai demisioneaza, mai negociaza si uite asa incet dar sigur isi completeaza panoul de control, pe langa intrerupatoare si cu ceva comutatoare. Super. Cu ele tot jucandu-se, s-a dedat la combinatii de n luate cate ? si uite tot asa, in timp, a inceput sa faca echilibristica intre functii pe la partidele fruntase de ajunsese sa fie la unul din partid, presedinte la municipiu si la un altul, proaspat infiintat, vicepresedinte la judet. Na, sa mai spuna crcotasii ca nu-i fain tipul. E fain, e galben de gras, e si devreme acasa asa ca de ce sa nu puna un picioru? si in dark zone si zis si facut. Atat de facut incat fara sa se ascunda in spatele degetului, apare la petrecerile riveranilor si chiar ajunge sa fie adulat in dedicatii marcate cu sute de euroi si zbierate de marele mezel al manelelor.

Iaca cum, marele nostru politician mioritic, c? in Germania sau in alta tara mai cu ?pi? era deja o uitata personalitate, si-a completat panoul de control alaturi de intrerupatoare, comutatoare si cu butoane, pe care, la nevoie, apasa cu srg si scop.

Bravo nene, sa ne traiesti si la mai era sa spun, Doamne fereste, mare dar in ultima clipa mi-am dat peste pardalnicele degete si am realizat ca fiind mai mare ar apare pe panoul astuia clapacioace, pacanele, si ce s-ar alege de noi, amaratii astia din acest mic satuc cu aere de muncipiu vorba lu nea Nicu mpuscatu ca praful si pulberea este la ordinea zilei. Poate sa disparem dar cine va mai da banu catre premarie de unde sa plece liber in strada, ocolind giratorii de sute de mii de euro, sa se scufunde in glodul strazilor periferice, sa ajunga in mainile gdei care sa-l taie cu precizie in trei si sa-l arunce precum capetele taiate, in trei cosuri, al lui, al aluia de sus de la etajul unu, si al urbei, ca deh, cine-mparte, parte-si face. Sa nu stie gdele ca asa ca el au fost destui, ce au urcat si-au tot urcat si cand sa ajunga si ei la un oarece nivel, al de la etajul unu le-a taiat capetele? Eu cred ca stie dar probabil ca inca nu-i momentul sa renunte la cosuri. Ii dorim . nu, nu-i mai dorim nimic ca are el destule pe care le doreste.

Dragii mei, credeti-ma, astia de mai sus sunt mici, cu speranta ca vor creste si ca ei sunt multi, aproape toti cei carora soarta le-a suras sagalnic. Cum care soarta? Aia de la etajul unu. Adica unu de la etajul unu, seful sefilor, mare maestru, mare politician, mare om, mare caracter intr-un cuvant Stapanul inele ptiu, intrerupatoarelor, comutatoarelor si a tuturor butoanelor, ca doar el deschide si inchide robinete, conducte si rezervoare. Ce fel de rezervoare, conducte si robinete? De bani, fosnitori, colorati placut, cu inscriptii diferite dar mai ales publici, adica de la noi, publicul, la ei utilizatorii de regula, finali, transformati in vile, SUV-uri, yachturi, ceasuri de marca si excursii in tari exotice.

Stapanul asta, e absolut mirabolant si impredictibil. Cu o infatisare sobra, cravata rosie (semn al puterii), camasa descheiata la gat (semn al unei neglijente atent studiate de om preocupat cu chestiuni serioase), voce grava si preocupata, raspandeste stres pana si femeii de serviciu care e in stare sa inghita mopul cu tot cu caldare cand soaptele cu numele LUI ajung in timpanele sarmanei, ce s-o mai lungesc, o intrupare a perfectiunii in grandomanie, idolatrie, egocentrie toate la un loc dublate de o paranoia excesiva datatoare de fiori reci pe sira spinarii. O fi nebun? Un prea bun actor? Eu cred ca din amandoua in masura egala. De aceea el apasa zilnic pe butoane, clicaie intrerupatoarele si comutatoarele, mai pe scurt, isi regizeaza spectacolul zilnic aducator de faima, putere si mai ales bani coordonand o intreaga curte, sa nu-i spun consiliu, de boieri dar si de paharnici si pl?ie?i, toti niste slugarnici ipocriti care pe la colturi scr?nesc din dinti scuipand sudalmi grele la adresa stapanului dar tremurand ca piftiile cand ii simt rasuflarea in ceafa sau cand din biroul de la etajul unu se aud zgomotele butoanelor izbite cu putere. Cui i-o mai cadea capul? Care va fi urmatorul pe lista de faliment? Cine se va mai duce la DNA?

Habar n-aveti, bunii mei, cate ar fi de spus aici despre stapan, butoane si slugile lor, despre coruptia de la curtea primului, faradelegile celui de-al doilea dar si despre lasitatea, poltronismul si imbecilitatea ultimilor dar acum s-a intamplat ceva, cineva a trebuit sa moara din cauza unor butoane defecte pentru ca acest mare cazan plin cu l?turi sa fie tras nitel de pe pirostria lui si pus nitel pe foc. Tare mi-as dori sa crape si sa se verse dand liber la scurtcircuite intre butoanele de pe panoul de comanda si stapanul lor. Poate cineva va da un pic de aer plaiesilor acestor plaiuri, va trimite in exil pe stapan, butoanele la remat si pe acolitii lor in concediu nelimitat sau la pensie macar cat cei care iubesc aceste locuri, acest oras ajuns satuc sa poata sa-l resusciteze, sa-l intremeze si sa-l faca din nou stralucitor prin oameni fericiti, nu prin fantani hidoase, sensuri giratorii absconse si pietonale inutile, meschine si extreme de scumpe.

 

ALOOO, DNA-UL? V? ROOG TREZI?I-V????!!!

About the Author